- a nu-şi pierde cumpătul
- v. a se \a nu-şi pierde cumpătul cu firea 3 .
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a nu-şi pierde cumpătul
Look at other dictionaries:
pierde — PIÉRDE, pierd, vb. III. I. 1. tranz. A nu mai şti unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). ♢ expr. A( şi) pierde şirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire). 2. tranz. A nu mai… … Dicționar Român
cumpăt — CÚMPĂT, s.n. 1. Echilibru sufletesc, judecată dreaptă, stăpânire de sine; cumpătare. 2. (Rar) încercare grea la care este supus cineva. 3. (înv.; în expr.) Pe sub cumpăt = pe ascuns; cu vicleşug. – lat. compitus (= computus socoteală ). Trimis de … Dicționar Român
minte — MÍNTE, minţi, s.f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înţelege; raţiune, intelect. ♢ loc. adj. Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă; p. ext. înţelept. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit. ♢ expr. Ieşit… … Dicționar Român
fire — FÍRE, firi, s.f. 1. Mediul natural (împreună cu fiinţele care trăiesc în el). ♢ loc. adv. Peste fire = extraordinar; în cel mai înalt grad. 2. Structură psihică şi morală a unei fiinţe; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpăt. ♢ loc. adj.… … Dicționar Român
dezorienta — DEZORIENTÁ, dezorientez, vb. I. tranz. şi refl. A face pe cineva să piardă sau a şi pierde simţul orientării, drumul pe care urma să meargă etc. ♦ fig. A face pe cineva să piardă sau a şi pierde cumpătul, siguranţa de sine, judecata rece şi… … Dicționar Român
rost — ROST, rosturi, s.n. 1. Sens, înţeles, tâlc; scop, menire, justificare, motivare. ♦ Atribuţie, rol, misiune, sarcină. 2. Mod de a şi întocmi viaţa; stare, situaţie socială, materială, familială; p. ext. gospodărie. ♢ expr. A (nu) şti rostul cuiva … Dicționar Român
fugire — FUGÍ, fug, vb. IV. intranz. 1. A se deplasa cu paşi repezi, a se mişca iute într o direcţie, a merge în fugă1; a alerga, a goni. ♢ expr. A i fugi (cuiva) pământul de sub picioare, se spune când cineva îşi pierde echilibrul şi este gata să cadă… … Dicționar Român
sărit — SĂRÍT1 s.n. Acţiunea de a sări; săritură. – v. sări. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SĂRÍT2, Ă, săriţi, te, adj., s.f. I. adj. 1. (fam.) Smintit, ţicnit, aiurit, nebun. 2. (În expr.) … Dicționar Român
bârzoi — BÂRZÓI adv. (reg., în expr.) Cu coada bârzoi = cu coada ridicată în sus. – et. nec. Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX 98 bârzói adv. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic BÂRZÓI adv. Ridicat … Dicționar Român
nebun — NEBÚN, Ă, nebuni, e, adj., subst. I. 1. adj., s.m. şi f. (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement. ♢ expr. A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a i plăcea foarte mult cineva sau… … Dicționar Român
smâlci — smâlcí, smâlcésc, vb. IV (reg.) a şi pierde cumpătul, a se speria, a o băga pe mânecă. Trimis de blaurb, 15.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
